Ești demnă, draga mea?
Acum ești, nu încape nici cea mai mică îndoială cum că nu ai fi. Dar mai târziu? Mai târziu, în momentele în care obrajii îți vor fi brăzdați de lacrimi, vei simți măcar un strop de demnitate? Probabil că nu, deoarece fâțâitul în fața bărbaților nu aduce nici demnitate și nici fericire. Ești naivă draga mea, știi? Off, ești ca și o fetiță răsfățată care crede că fericirea zilei de mâine o aduce rochița ceea nouă primită de la mama, dar lucrurile stau de fapt altfel. Mult mai diferit.Tot nu înțelegi, nu? Nu înțelegi în constă mândria de femeie, deorece te intreține probabil el, iar tu nu vei cunoaște niciodată entuziasmul și mândria sălbatică simțită când munca ta, o muncă facută de mâinile tale, va da în sfârşit roade. Aproape că îmi e milă de tine, dar nu pentru ceea ce nu poți să faci, ci mai ales pentru ceea ce ești îndemnată să faci. Mintea ta te îndeamnă să faci un lucru nedemn, în timp ce inima ta îţi vorbeşte despre dragostea pe care nu ai simţit-o niciodată. Probabil nici nu o vei simţi, nu că aş vrea să te descurajez. Aş vrea să lupţi, să ai o bătălie în inimă, care într-un final să te facă să ridici capul plină de mândrie, printe atâtea uşuratice infame...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu