"Viaţa în acţiune este cel mai bun învăţător." Nicolae Iorga

După o săptămână teribilă, aș putea spune că am învățat un lucru esențial pentru o viață fericită și pașnică. Noi nu suntem nimic, decât niște oameni simpli,naivi care caută răutatea în orice, chiar și atunci când există numai lucruri convenabile. Nimic nu depinde de noi. Acum suntem în al nouălea cer, mâine am putea avea ochii înțepați de lacrimi. Acesta este motivul principal pentru care ar trebui să profităm de clipă. De care clipă? De fiecare. Ar fi timpul să omorâm răutatea din noi, cu o vorbă bună sau o faptă bună, deoarece în majoritatea cazurilor noi ne simțim nedreptăți, fără a ne pune întrebarea "Oare eu am fost corect?". Dar până la urmă, cine sunt eu să vorbesc despre dreptate și corectitudine, când de fapt și mie îmi mai scapă câte o replică usturătoare sau câte o privire plină de răutate. Desigur, sunt om, e normal. Numai că am ajuns să înțeleg, că toate aceste lucruri nu au absolut nici-un sens, pentru că reușim să ne trăim viața atât de puțin. Iar când spun "a trăi", mă refer în adevăratul sens al cuvântului, cu toată forța și puterea posibilă. Dar ce facem noi, proștii de noi? Ne pierdem timpul cu stupizenii, în loc să ne vedem de viața și euforia noastră. Am putea avea o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină, dar noi o refuzăm fără dar și poate. Nu ne merităm bucuriile, deoarece nu suntem în stare să profităm de ele; suntem niște ticăloși care așteaptă fapte bune de la cei din jur, doar că noi nu suntem în stare să oferim altceva decât râutate, mânie și invidie.

"S-ar putea să nu fie frumos să fii bun. S-ar putea să fie îngrozitor să fii bun. Şi când îţi spun asta, îţi dai seama cât de contradictoriu sună. Sunt convins că voi avea multe nopţi albe din cauza asta. Oare ce vrea Dumnezeu? Vrea să fii bun sau să alegi să fii bun? Oare un om care alege să fie rău ar putea fi într-un fel mai bun decât un om căruia i se impune să fie bun?" Anthony Burgess