În momentul de faţă mă simt exact ca un copil încăpăţânat, care nu e capabil să înţeleagă că viaţa nu e alcătuită numai din lucruri senine, ci de asemenea din experienţe trăite. E straniu să spun asta tocmai eu, o persoană realistă din cap până în picioare, dar nu pot să accept acest nou început. Nu pot să accept această ipocrizie care mă înconjoară, aceste neadevăruri vândute precum pâinea caldă. Toţi din jurul meu fac promisiuni deşarte, fără nici-un sens. Toată viaţa merge mai departe, nu s-a schimbat absolut nimic, poate doar data din telefonul meu. Am obosit să tot privesc toată făţărnicia asta, anul acesta nou care a devenit o mascaradă. Mă simt mică pe lângă toată lumea asta, care face tot felul de angajamente. Mă simt goală, deoarece eu nu sunt capabilă să simt nimic schimbat şi da, probabil ar trebui de asemenea să mă simt vinovată pentru acest sentiment. Nu pot să vă spun decât un singur lucru, nu mă simt nici schimbată, nici mai în vârstă şi nici mai înţeleaptă. Mă simt doar mai deprimată. Îmi pare rău că nu iau parte la acest "sentiment comun", sau numiţi-o cum doriţi, dar prefer să mă rătăcesc în propriile mele gânduri, decât să iau parte la ceva inexistent.
"Personal îmi dau demisia din omenire."
Emil Cioran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu