24 decembrie 2015

Sunt puțin pierdută într-o lume magică, o lume creată de acest spirit care mă înconjoară. Stau aici și admir bradul recent împodobit, stau aici fără nicio mișcare, deoarece sunt epuizată din cauza fericirii pe care o am în suflet. Sunt îndrăgostită. Sunt îndrăgostită și mă reîndrăgostesc de fiecare dată când îl revăd. Sunt atât de împlinită și mulțumită de propria mea pace sufletească încât nu pot să redau acest lucru în cuvinte. Îmi vine să țip de bucurie, chiar și în acestă oboseală nesfârșită pe care sunt aptă să o simt. Cred că numai un om foarte împăcat sufletește poate să înțeleagă ceea ce simt. Nici nu credeam că poți iubit atât de mult. Nu credeam că o să pot să îl iubesc vreodată cu atâta desăvârșire, că o să pot să fiu atât de zâmbăreață doar văzându-mi familia saltând de fericire sau pur și simplu privindu-mi bradul în ziua aceasta glorioasă. Pentru că, da, e făcută de mâna mea și reprezintă ceva sfânt, ceva ce poți simți numai în adâncul sufletului tău. Ceea ce sunt capabilă să simt, este ceva identic cu perfecțiunea!