Descurajaţi,dar totuşi mergem mai departe..

Nu am prea multă inspiraţie în seara aceasta. Poate una dintre principalele motive, este faptul că e vineri seara, iar eu stau în pat şi studiez Dacia literară. Trebuie să recunosc, nu e ceva foarte interesant, dar parcă în seara asta nici un shot de Jagermaister nu m-ar putea face mai fericită. Sunt puţin iritată şi pierdută în propriile mele gânduri, idei şi senzaţii. Am primit nişte comentarii urâte în legătură cu blogul, nu pot să ascund faptul că acest lucru m-a indispus puţin. Nu am avut niciodată aşteptări de la oameni, în special nu în legătură cu blogul. Nu cred că va înţelege cineva în afară de cei care scriu un blog, ce înseamnă să îţi expui gândurile şi durerile sufletului. Nu e uşor, dar mereu am acceptat  de asemenea şi comentariile negative, la fel ca pe cele pozitive. Suntem diferiţi şi e de parcă de la sine înţeles că nu avem aceleaşi opinii despre anumite lucruri, şi mi se pare normal aşa. Ar fi mult prea monoton şi poate şi puţin ciudat să fim de acord în legătură cu toate. Pur şi simplu, am pus prea mult suflet în ceea ce fac, blogul acesta reprezintă o mare parte din mine. Indiferent că unii oameni îl vor considera banal sau plictisitor, tot acesta va fi locul unde îmi voi aşterne cuvintele venite din inimă. Sunt oarecum mândră de mine, deoarece nu am cerşit niciodată păreri bune despre ceea ce fac, am făcut-o mereu din suflet şi la fel o voi face şi de acum înainte.