Am să vă povestec ce zi enervantă am avut ieri, am crezut că la un moment dat o să turbez. Am făcut nişte cumpărături într-un hipermarket, şi cum era de aşteptat, toţi oamenii se loveau de mine, făceau feţe de oameni plictisiţi de viaţă, de oameni obligaţi să îşi suporte propriile greutăţi. Nu am avut nimic cu asta, până la urmă fiecare om face ce faţă doreşte, dar îi vedeam cum sunt gata să o ia razna. Ţipau, alergau, copii ţopăiau de parcă viaţa lor depindea de ceea ce fac în acel moment: cumpărături. Am tot încercat să îmi explic de ce oamenii o iau razna în apropierea sărbătorilor şi cred că am găsit un răspuns cât de cât pertinent. Ei doresc ca totul să fie perfect, chiar şi frişca de pe prăjitură. Totul, începând cu decoraţiunile, cu mâncărurile tradiţionale, cu cadourile, cu tot ce înseamnă pentru ei crăciunul. Pentru că mii de oameni trăiesc cu concepţia greşită a tot ce înseamnă crăciun.
Nu aş vrea să mă înţelegeţi greşit. Desigur, şi eu iubesc să o văd pe mama fericită, pentru că în sfârşit i-am putut dărui mult doritul accesoriu pentru bucătărie pe care şi-a dorit-o tot anul. Dar nu acestea sunt lucrurile care contează pentru mine cu adevărat. Vreau să văd oameni buni şi fericiţi, care ştiu cum să îşi potolească setea de răutate, care işi văd de mica lor viaţă. Jur că nu îmi doresc nimic mai mult de atât şi sunt furioasă că nu pot schimba măcar puţin concepţia aceasta eronată.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu